Biserica “Adormirii Maicii Domnului”

026 - Biserica Vinatori .05
“Din mila lui Dumnezeu, noi Ştefan Voievod al Ţării Moldovei, facem cunoscut cu această carte a noastră tuturor celor ce o vor vedea sau o vor auzi citindu-se, că acest adevărat credincios ai nostru pan Mihail logofăt ne-a slujit drept şi credincios. Deci noi văzând dreapta şi credincioasa lui slujbă către noi, l-am miluit cu deosebita noastră milă şi i-am dat în ţara noastră un sat din satele noastre, anume Vânătorii noştri pe Bistriţa, care sunt mai jos de Piatra lui Crăciun…”


Această consemnare dintr-un document emis de cancelaria lui Ştefan II, fiul lui Alexandru cel Bun, la 25 ianuarie 1446, constituie prima menţiune oficială în legătură cu existenţa satului Vânători, astăzi cartier în zona estică a municipiului Piatra-Neamţ, situat pe malul stâng al Bistriţei. Din aceeaşi sursă aflăm că satul era mai vechi decât data amintită şi că făcea parte din moşiile domneşti, fiind mai apoi inclus în ocolul târgului Piatra. După această dată, numele satului a apărut în numeroase alte documente, mai ales că, uneori, Mănăstirea Peste Vale din Văleni este pomenită sub denumirea de “Mănăstirea Vânători”, creându-se astfei justificate confuzii şi nedumeriri.


Probabil că satul Vânători a avut de ia începuturi biserică proprie, dar cea existentă astăzi este de dată mai recentă, după cum indică inscripţia în limba română cu litere chirilice păstrată pe latura sudică, pe ancadramentul de lemn a! yechii intrări: “Această sfântă biserică a fost făcută prin silinţa şi cheltuiala lui Ioil, egumen de Bisericani, 1776 – / s – Hs – Nika. ”



Biserica “Adormirii Maicii Domnului” din Vânătorii Pietrei este construită din bârne de brad pe temelie de piatră, în stil specific moldovenesc, cu plan cruciform, absidele laterale şi cea a altarului fiind uşor pronunţate. Pridvorul de la sud şi pronaosul ce prelungeşte spre vest nava bisericii sunt adaosuri ulterioare, ca şi turla oarbă cu acoperământ bulbat, ce conferă totuşi mai multă supleţe şi amplitudine întregului edificiu. Acoperişul de draniţă în două ape, cu margini evazate, se rotunjeşte la absida altarului şi deasupra extremităţii vestice. Toate absidele prezintă la exterior un înveliş pentagonal din scânduri, spaţiile dintre sânurile laterale şi absida altarului închizându-se în unghiuri drepte.


în interior, pridvorul şi pronaosul prezintă un acoperământ plan, însă naosul se înalţă printr-o elegantă boltă longitudinală semicilindrică, ce se desfăşoară până la iconostas. Absidele laterale sunt acoperite în arc iar altarul este dominat de o boltă transversală de susţinere, spre care converg nervurile unui segment de sferă.
Tâmpla actuală este de dată recentă şi reţine atenţia prin vivacitatea culorilor şi prin expresivitatea icoanelor care o compun. în schimb, catapeteasma originară, realizată odată cu biserica în secolul al XVIII-lea şi care se păstrează în Muzeul Mănăstirii Văratic, este o piesă de mare valoare artistică şi deosebită frumuseţe. Lucrată în lemn de tei şi stejar, vechea tâmplă de la Vânătorii Pietrei respectă cu stricteţe dispunerea ierarhică şi spaţială specifică iconografiei creştine ortodoxe, dar ceea ce frapează de la prima vedere în aceste picturi este îmbinarea unor elemente stilistice diferite dar nu şi eclectice, din care a rezultat un ansamblu unitar de certă originalitate. Psihologia personajelor biblice emană un anume hieratism bizantin, cromatica folosită are acea strălucire interioară specific renascentistă, iar frecvenţa planurilor secundare de inspiraţie locală trimite cu insistenţă la frescele de la Voroneţ şi Suceviţa.


în patrimoniul bisericii s-au mai păstrat – printre altele – două remarcabile icoane din secolul al XVIII-lea (lisus şi Sfânta Maria), zugrăvite în acelaşi spirit ca şi vechea catapeteasmă şi o cruce îmbrăcată în argint şi cu splendide încrustaţii în lemn, donată de loanichie din Rădăuţi la 1782.


Etichete:, , , , , , ,